Capitolul VIII -ADEVĂRURI-
Reuşi să îl evite pe Andrew aproape toată săptămâna, până vineri, când din greşeală ajunseră să stea la aceeaşi masă. Evelin şi Luise erau plecaţi la o activitate cu profesoara de engleză, aşa că Cassie rămase singură la masă. Îl observă mult prea târziu pe Andrew, şi nu mai avu timp să se ridice. Nu putea să se uite la el, îi era prea groază de conversaţia care avea să urmeze. Aşa că se concentră să îşi desfacă salata, dar nu îi luă atât de mult timp pe cât crezuse. Observă că Andrew o privea fără să facă altceva. Se uită la el o clipă, lăsă capul în jos, şi începu să mănânce din salată. Andrew îi spuse poftă bună, iar ea schiţă un zâmbet cu gura aproape plină. El începu să râdă.
- Vai... Tocmai când eram sigur că mă eviţi!spuse el, ironic.
- C`ne? Eu?răspunse Cassie cu gura plină.
- Nu, o fată de la masa vecină.
- A...
Nu mai scoase nimeni niciun sunet. Andrew se uită în continuare la ea. Într-un final, Cassie se hotarî să nu mai amâne.
- Da...,spuse ea.
- Ce da?întrebă nedumerit Andrew.
- Da, merg cu tine la bal. Dar cu o condiţie!
- Orice!zâmbi încrezător acesta.
- Nu se întâmplă nimic! Just friends! Ok?
- Da, clar! Nici nu mă aşteptam la mai mult.
Zicând acestea, Cassie dădu să se ridice, terminându-şi mâncarea. Se opri în faţa uşii şi simţi cum totul se învârte cu ea. Îl rănise. Modul în care îl evitase şi toate vorbele care nu i le-a adresat, îl dureau, şi ea ştia asta, simţea. Îl vedea cum se apropia de ea. Nu mai putea rezista. Simţea cum i se împăienjenesc ochii şi cum obrajii îi devin umezi. O luă la fugă printre băncile din curte, şi se oprise. Ştia că Andrew avea să vină după ea, era felul lui de a-i arăta lui Cassie că îi pasă. Nu mai putea ţine în ea, aşa că începu să plângă. Aşteptă să simtă o mână pe umăr, Andrew trebuia deja să fie acolo. Trecură mai bine de 3 minute şi nu se întâmplă nimic. Într-un final, rosti cu voce tare.
- L-am pierdut, sunt o fraieră! L-am rănit! Merit asta din plin!
- Nu Cass, nu o meriţi!
Era Andrew, şi era acolo! Exact aşa cum sperase ea. Se întoarse şi îşi puse capul pe pieptul lui. Avea nevoie să audă de la el că totul era bine. El o linişti şi o strânse în braţe. Timp de câteva minute nu îi spuse nimic, Cassie fu cea care vorbi prima:
- Iartă-mă! Ştiu că te-am rănit că te-am evitat. Nu meritai toate astea. Ştiu...am întrecut măsura. Iartă-mă!
- Shhhh! Nu e nevoie să îţi ceri iertare, nu pot fi supărat pe tine!o strânse şi mai tare în braţe.
Se simţea mult mai bine ştiind că era totul ok acum, că Andrew era acolo şi era bine, nu era supărat pe ea. Dar ea tot nu se putea ierta...nu încă. O ţinu în braţe până se linişti. O sărută uşor pe frunte, iar apoi porniră în clasă. Era ultima oră din acea zi, aşa că după asta o conduse acasă. În faţa uşii, el încercă să facă o glumă, însă nu îi ieşi prea bine, dar Cassie râse oricum. Era un prieten foarte bun, pe care nu era pregătită să îl piardă. Se înţelegeau bine, şi nu vroia să se distanţeze de el, orice-ar fi. Îl invită să se uite la un film, însă el spuse că avea ceva treabă, dar va trece mai târziu pe la ea. Cassie era singură toată ziua, aşa că intră în casă şi se puse la tv. Două ore mai târziu, cineva suna la uşa. Era Andrew. Bineţînteles, aduse cu el o sticlă de Cola şi chipsuri. Se uitară în linişte la un film SF, dar Cassie adormi pe umărul lui. Fiindcă nu îi plăcea să se uite singur la filme, Andrew o trezi pe Cassie. Aceasta se uită la el, zâmbi, şi îşi ceru scuze că adormise, promiţându-i că nu se va mai repeta.
- Ce măi!? Chiar aşa plictisitor ţi se pare filmul?o întrebă Andrew în glumă.
- Ce?! Nu! Doar că...am aţipit doar, nu trebuie să faci moarte de om din asta.
- Dar nici nu fac. Dacă făceam...ei bine, trebuie să mă scuzi o secundă.
Andrew se ridică de pe canapea. Cassie rămase buimăcită, neştiind ce vrea să facă. Se gândea că merge la baie, dar nu o luă în direcţia aia. Mergea spre bucătărie. Doar nu ia un cuţit sau ceva! Nu prea i se potriveşte postura de criminal! Mi-l pot imagina aproape în orice fel, dar nu şi aşa! Andrew se întoarse. Ţinea un pahar cu apă în mână.
- Ce te uiţi aşa la mine?o întrebă el. Mi s-a făcut sete!
- A...şi brusc, nu îţi mai place Cola, sau cum?
- Nu e sănătos, îi trase Andrew cu ochiul.
- Interesant...
De abia apucă Cassie să închidă gura, că se trezi cu apa în cap.
- Ceeeee...
- Haaa! Cam aşa arată moartea de om, ca un câine! Îţi stă bine udă.
- Da, haha! Nu mai pot de râs...acum trebuie să merg să mă usuc pe păr. Mulţumit?
- Te-ai supărat...
- Da! Normal!râse ea. Sunt atât de supărată, încât...
- Încât...?
- ..........ai auzit?
- Ce să aud?întrebă Andrew.
- Zgomotul...vine de la etaj!îi spuse Cassie speriată.
- Vorbeşti serios!? Ar trebui să îl sunăm pe tatăl tău.
- Nuu! Shh! Coboară pe scări. UITEEE!
- UNDE!?!!aproape zbieră Andrew, panicat.
- Pe scări!!!
Andrew fugi şi se ascunse în spatele canapelei. Cassie izbucni într-un râs isteric.
- Mai bine câine decât iepure fricos!
- Ştiam ce pui la cale, mă prosteam şi eu.
- Dada, sigur!, râse Cassie.
Se puseră din nou la film. Deja pierduseră aproape jumătate din el, doar prostindu-se. Se făcu deja 8 seara, când Cassie primi un telefon de la tatăl său. Nu putea ajunge acasă în acea noapte pentru că era prins cu treburi foarte importante în oraşul vecin. Avea de ales...ori dormea ea la Evelin, ori Evelin la ea. Lui Andrew însă îi veni altă idee. O cheamă pe Evelin, şi se uită la filme. Lui Cassie nu că îi dislpăcea ideea, dar nu prea ştia cum va reacţiona Evelin. Plus că mâine aveau şcoală... Dar se hotărî să o sune pe Evelin, să vadă şi părerea ei. Evelin nu îi răspunse la telefon. Se hotărî să meargă până la ea. Bun, era acasă. Într-un final, o scoase la capăt, Evelin urma să vină să doarmă la ea, dar Andrew nu putea rămâne. Era condiţia lui Evelin. Nu, nu avea nimic cu el. Doar nu vroia să fie băieţi prin preajmă. Ajunse acasă la Cassie, Evelin se instală în camera acesteia. Se duse aţă la fereastră şi se uită până ce maşina lui Andrew nu se mai vedea. Se uită lung la Cassie, nu spuse nimic, se aşeză pe pat, şi îi făcu semn lui Cassie să se aşeze lângă ea.
- Ce s-a întâmplat? Eşti ok?o întrebă Cassie.
- Păi...da. De ce nu aş fi?zâmbi ea.
- Cumde ai ţinut morţiş să plece Andrew acasă?
- Poveste lungă, amintiri... Nu contează.
- Haaai! Avem toată noaptea la dispoziţie! Spune! Sunt aici să te ascult. Descarcă-te!
- Eşti sigură?
- Foarte!
Fetele începură să povestească. Evelin îi spuse lui Cassie că Andrew se cam folosise de ea să ajungă la Georgy, şi asta o scotea din minţi. Nu mai avea nimic cu el, îl iertase. Dar nu mai suporta să stea mult în acelaşi loc cu el, pentru că atunci chiar ajunsese să îi placă de el, şi nu mai vroia să mai treacă prin aşa ceva, over and over again. Cassie rămase puţin şocată.
- Dar Cassie, nu vreau să mă înţelegi greşit! Poţi fi cu el, e de încredere! Ce s-a întâmplat între noi, nu are nicio legătură cu felul cum e el acum. Şi sinceră să fiu, din câte am observat şi din câte îl cunosc, s-a schimbat mult de când ai venit tu aici.
- Evelin...trebuia să îmi spui asta de la început. Nu l-aş fi lăsat să îmi intre aşa sub piele.
- Nu Cass, asta nu are legătură cu mine! Îmi eşti cea mai bună prietenă! Nu vreau să crezi că intervin între voi, nu voi face asta niciodată! Sunt alături de tine, şi orice ai face, o să te susţin. Nu am nimic cu el, serios!
- Deci nu te deranjează că mă înţeleg bine cu el?
- Nu, din contră! Îmi place să văd că în sfârşit s-a schimbat şi el!
- Mulţumesc Eve, chiar eşti o prietenă adevărată!
Poate că...nu era chiar aşa grav cum i se păruse la început. Chestia asta o putea apropia şi mai mult una de alta. Se întrebase de ce Andrew nu îi spusese asta, sau de ce nu îi spusese Evelin mai repede, de ce aşteptase atât. Dar nu o prea interesau detaliile. Se simţea bine ştiind că oamenii din jurul ei erau de încredere şi se putea baza pe ei. După atâtea zile aiurea pe care le-a avut aici, acum putea spune că în sfârşit se făcea lumină şi pe strada ei. Era fericită şi împlinită. Îşi dădea seama că avea prieteni adevăraţi, şi nu avea de gând să schimbe ceva. Îi plăcea totul din jurul ei, chiar şi micile incidente cu Georgy o făcură să privească altfel lucrurile, să se încreadă mai mult în ea.
