CAPITOLUL XII - DURERE -
Se întoarseră la bal, cu maşina lui Andrew. Păşiră amândoi pe ringul de dans, dansară împreună, dar nu prea mult. Lui Andrew nu prea îi plăcea să danseze, iar ei bine, nici Cassie nu se prea dădea în vânt în artele dansului. Cassie o văzu pe Evelin, şi merse la ea.- Evelin! Îmi pare rău că am plecat fără să spun nimic, dar eram o epavă. Chiar nu mai eram în stare să spun sau să fac ceva.
- Cass, stai liniștită, nu e nevoie să te scuzi, înțeleg perfect.
- Mulțumesc!
Pe fundal se auzea o muzică lentă. Andrew se hotără totuși să îi acorde un întreg dans lui Cassie, așa că se apropie de ea și o invită la dans. Aceasta acceptă. O zări în treacăt pe Anna, care îl sorbea din priviri pe Andrew. Cassie începu și ea să se uite la Anna, în speranța că aceasta îl va lăsa pe Andrew în pace. Acesta îi luă lui Cassie capul între mâini și îi zâmbi:
- Suntem doar noi doi acum! Fă abstracție de restul.
- Dar se uită aici!!! -șopti, iritată, Cassie.
- Nu-i nimic, eu nu îi dau importanță! Suntem doar noi doi și atât! –îi zâmbi acesta.
Cassie se simți mai bine, îi zâmbi și se uită în ochii lui. Îi plăcea să știe că doar ea conta acum. Tocmai când credea că nimic nu îi mai poate despărți, simți o mână rece pe umărul gol și o înțepătură puternică în stomac. Parcă toată inima și stomacul i se întoarseră și i se răscoliră. Andrew se crispă, iar Cassie simțea că ceva rău era pe cale să se întâmple. Pentru o clipă se opriră, și avură impresia că și timpul se oprise odată cu ei. Cassie se întoarse. În fața lor stătea Georgy, într-o rochie albastră superbă, nu prea lungă, cu părul prins într-o parte și machiată strident cu negru. Andrew o ținea pe Cassie de mână. La început, Georgy le zâmbi, dar mai apoi când văzu că aceștia doi se țin de mână, ezită.
- Andrew, îmi permiți să te răpesc o clipă? –îl întrebă Georgy.
- Sunt sigur că orice ar fi, poți să spui de față cu Cassie.
- Uite, chiar nu vreau să fiu la mijloc. Dacă e ceva ce trebuie să rămână între voi, înțeleg. Nu face nimic. –interveni Cassie.
Tocmai când aceasta era gata să se îndepărteze, Andrew o prinse de mână și o trase înapoi.
- Nu! Am spus! Dacă are ceva de spus, o va spune de față cu tine! Eu nu am secrete! –aproape se isteriză el.
- Păi, pot spune de față cu ea. –spuse Georgy. Vroiam să te anunț...să vă anunț că plec din oraș. Mă mut.
- Waw... unde? –se interesă Andrew.
- Vrei să spui că îmi vei duce dorul? –glumi Georgy, dar niciunul din cei doi nu îi gustară gluma. Oricum, voi pleca la mama. Poate mă voi reîntoarce în semestrul doi, să văd cum stă treaba acolo. Încă nu știu sigur.
- S-a întâmplat ceva sau cum ai luat hotărîrea să pleci? –întrebă Cassie, nevrând să pară că știe cauza.
- Nu s-a întâmplat nimic special. Adică, simt că trebuie să schimb puțin mediu. S-au întâmplat multe aici, și am nevoie de o schimbare.
- Bine Georgy. Eu sper din toată inima să fie o schimbare prielnică. –încheie Andrew.
- Da, și eu asta sper. Oricum, distracție plăcută. Am venit să vă spun pentru că plec chiar acum, într-o oră. Deci, sper să ne auzim cu bine! Paaa.
Aceștia o salutară și ei. Georgy se apropie timidă de Andrew și îl luă în brațe. La început, Andrew rămase imun, dar mai apoi îi răspunse și el la îmbrățișare. Cassie nu avea de ce să își facă griji, și era complet sigură de acest lucru. Georgy nu era un pericol, defapt, niciodată nu a fost. Îi părea rău cumva că pleacă, undeva în adâncul inimii ei știa că e și ea parte din problema care o împinse pe aceasta să se îndepărteze. Nu vroia să aibă vreo vină, dar avea, cu toate că era ultimul lucru pe care și-l dorea. Andrew se prinse că ceva o măcina pe Cassie și o rugă să îl urmeze afară. La început, aceasta pretinse că e în regulă, dar după mai multe rugăminți din partea lui, căzu de acord să meargă puțin să ia aer proaspăt.
- Cassie, știi că orice ar fi, îmi poți spune! –îi spuse Andrew.
- Da... Doar că... Nu e ceva de care sunt chiar așa mândră și nici ceva despre care îmi e ușor să vorbesc cu toată lumea.
- Cass, eu nu sunt toată lumea!
- Andrew...
- Cass! Spune-mi! Orice ar fi, te voi sprijini! –îi spuse el cu sinceritate.
- Așa cum m-ai sprijinit în ultimul timp? Nu, mulțumesc. Cred că voi spune „pas”.
- Despre asta e vorba?
- Nu Andrew, nu despre asta e vorba!
- Atunci despre ce e vorba? –se răsti Andrew.
- Of...nu întelegi nimic!? E vorba că Georgy pleacă din cauza mea... Sau... una din cauzele plecării sunt eu.
- Adică?
- Adică...eu am îndepărtat-o de tine, chiar fără să vreau asta. Tot ce ea avea aici erai tu, lumea ei se învârtea în jurul tău...
- Cass, ți la mine? –o întrebă Andrew.
- Păi... da. Ca la un prieten, să nu mă înțelegi greșit. –reuși Cassie să rostească cu amărăciune. Era o totală minciună ceea ce spusese.
- Bun. Atunci, nu văd de ce ești așa iritată de faptul că vorbesc cu Anna.
- Fi și tu sincer, măcar o dată! E ceva între voi? Chiar tu ai spus, suntem prieteni! Se presupune că nu ar trebui să avem secrete.
Andrew râse cu poftă, o luă de după umeri, o sărută ușăr pe obraz și o conduse înapoi înăuntru.
- Ești așa copilă! –râse Andrew.
- Mda... –spuse Cassie cu jumătate de gură.
Îi era din ce în ce mai greu să fie în preajma lui și să pretindă că nu simte nimic pentru el. Nu vroia să îl mintă, dar și dacă i-ar spune, nu ar putea schimba nimic. Era clar că ceva se întâmpla între el și Anna. În acest timp, Andrew se simțea dator să îi dea explicații lui Cassie despre el și Anna, dar nu știa cum să o facă fără să o rănească.
- Cass, hai să vorbim. –fură primele cuvinte rostite când ajunseră în fața casei lui Cassie.
- Ok. Vorbim.
- În legătura cu mine și Anna...
- Andrew, nu vreau să îmi spui nimic din obligație! Mai bine nu spune dacă crezi că așa e cel mai bine! –îi spuse Cassie cu calm, deși își dorea să afle.
- Cred că e mai bine să îți spun. Deci... Eu și Anna ne cunoaștem de mult timp. S-au întâmplat multe între noi, dar niciodată nu am fost împreună. Sentimente nu pot spune că nu au fost, dar eu unul le-am depășit. Ea a fost mereu alături de mine, chiar dinainte să o cunosc chiar și pe Georgy. Chiar dacă acum încercăm să repunem acea prietenie veche pe picioare din nou, nu înseamnă că vom fi împreună. E destul de clar până aici? Am reușit să mă fac înțeles?
Cassie rămase mută de uimire. Se aștepta la orice, numai la asta nu. Să audă că întradevăr jumătate din bănnuielile ei sunt confirmate...asta era prea de tot.
- Da, ai reușit să te faci înțeles. Dar, nu știu de ce mi-ai spus toate astea.
- Ca să te fac să înțelegi că nu e nimic între mine și Anna! –ridică Andrew glasul.
- De parcă asta ne-ar da nouă vreo șansă să fim împreună...ca și cum mi-ai băga în seamă sentimentele. Ok... nici asta nu văd cum m-ar ajuta, dar... Apreciez faptul că te-ai deschis. Contează mult.
- Cass...
Acestea fură ultimele cuvinte rostite de Andrew, în timp ce Cassie coborî din mașină. Nu era supărată, iar Andrew știa asta. Cassie vroia să înceteze să îi dea lui motive să se mai apropie de ea. Vroia să fie lăsată în pace, știa că are numai de suferit. Nu vroia să facă aceeași greșeală pe care a făcut-o cu Georgy. Anna chiar părea de treabă și nu vroia să intervină. Dar sentimentele tot nu aveau să dispară așa ușor, vor continua să existe în continuare, nu conta dacă avea sau nu să fie ceva între Andrew și Anna.
