Capitolul VI -DECIZII-
Ziua îi trecu foarte rapid, astfel că se trezi luni dimineaţa cu o durere de cap. Nu ştia nici cât era ceasul, şi deja mintea îi fu invadată de gânduri. Nici nu mai ştia de unde vin toate... Poate e din cauza a tot ce s-a întamplat ieri... Cum am putut să mă comport ca o totală copilă? Şi mai rău...cum să cred,cum să mă cred pe mine!?cum să cred că îmi place de Andrew?! Cu siguranţă nu îl plac, trebuie să îmi fie clară treaba asta. După ce se pregăti de şcoală, o luă pe Evelin şi o porniră spre liceu.
- Cass, eşti bine? Eşti teribil de tăcută în dimineaţa asta...
- Da, sunt bine. Stai liniştită. Doar o uşoară durere de cap.
- Eşti sigură că eşti bine? Chiar mă îngrijorezi...
- Evelin, serios, sunt bine!râse Cassie, dar nu reuşi să o convingă pe Evelin în totalitate.
Ajunse la şcoală, Cassie se scuză o clipă, vroia neapărat să meargă într-un loc unde să fie singură, să îşi facă curaj să stea în faţa lui Andrew fără să aibă vreo sclipire ciudată în ochi. Nu mai vroia să îi dea vreo speranţă, nu atâta timp cât nu era pregătită. Erau doar alarme false, niciunul din ei nu avea nevoie de aşa ceva. Intră în baie. Ceva era ciudat, parcă plângea o fată...iar mai apoi, auzi ceva ce o făcu să nu se mai poată mişca din loc. Era Georgy, care vorbea la telefon.
- Nu, nu se poate să îmi facă una ca asta, se auzi vocea lui Georgy printre suspine. Nu pot să cred că am fost aşa proastă şi să-l las să plece... Nu, nu cred...ea nici măcar nu vrea să fie cu el, poate ar trebui...dar nu vreau să îi spun nimic care să o apropie de el... Nu, nu am nimic cu ea, ştii bine. Dar vreau ca ea să aibă impresia asta, însă nu ştiu cât timp o să mă mai pot preface. Cel mai bine ar fi să mă mut la mama mea...însă nu ştiu cum pot să fac asta acum. Oricum, vorbim mai tâtziu, cineva tocmai a intrat în baie.
Cassie nu ştia ce să facă. De un lucru era sigură, nu putea să se mişte. Ceea ce tocmai a auzit o înţepeni pur şi simplu. Simţea nevoia să îi mulţumească, dar era convinsă că nu ar fi fost o mişcare tocmai inteligentă. Se grăbi să intre în cea mai apropiată cabină, pentru a nu da Georgy peste ea şi să îi facă vreo criză, neştiind că defapt Cassie a auzit totul (sau ce era mai important). Aşteptă până ce Georgy ieşi din baie, respiră uşurată, şi ieşi după ea. Nu făcu nici 10 paşi, şi se auzi strigată.
- Cassie! Vino repede!
Era Luise, care era foarte speriat. Cassie, neştiind la ce să se aştepte, se gândi la ce-i mai rău. Doamne! Oare a păţit ceva Evelin? Sau ... a făcut Georgy vreo tâmpenie? Cam astea erau gândurile care îi treceau atunci prin minte.
- Luise! Ce s-a întâmplat?
- Trebuie să vezi asta cu ochii tăi! Evelin m-a trimis după tine!
- Mă sperii...
Luise nu mai spuse nimic. Intrară împreună în sala de mese, unde totul părea la prima vedere la fel. La o a doua privire, pe fiecare masă se afla câte un afiş în care scria anunţarea balului, care avea să fie în noiembrie. Fiecare băiat trebuia să îşi caute o parteneră. Evelin veni în grabă la Cassie:
- Nu o să îţi vină să crezi!
- Pai, Evelin dragă, nu îmi vine să cred! M-am gândit la ce putea fi mai rău. Chiar mi-a dat prin cap că ai păţit ceva!, spuse Cassie, schiţând un zâmbet.
- Ei hai! Nici chiar aşa. Dar totuşi...ştii cine a împărţit pliantele?...
- Uimeşte-mă, te rog!, râse Cassie.
- Andrew dragă, Andrew!
- Ok, fain! Tare! Cool! Nemaipomenit....
- Cât entuziasm. S-a întâmplat ceva? Vrei să vorbim?
- Nu... nu s-a întâmplat nimic. Hai să ne aşezăm. Am atras şi aşa destule priviri doar stând în picioare.
Se aşezară lângă Luise care avea un zâmbet imens pe faţă. Evelin se interesă numaidecât de ce zâmbea aşa satisfăcut.
- Cum să vă explic eu... Am invitat-o pe Karla la bal...cu mine.
- Şiiiiii!?, se interesară fetele în cor.
- A ACCEPTAT! Merg la bal cu Karla!, aproape zbieră el.
- Mai încet, s-ar putea să te audă iar apoi să se răzgândească, râse Evelin.
- Foarte tare, Luise! Mă bucur sincer pentru tine, spuse scurt Cassie.
- Pari cam tristă. S-a întâmplat ceva?, se interesă Luise.
- Nunu...
- Ba da! Ştiu! Nu te-a invitat nimeni la bal!
- Hai Luise, fi serios! Cred că numai tu ai fost cel care a sărit aşa...hop-ţop pe fată de îndată ce ai citit afişul, îi sări în ajutor Evelin.
- Voi, fetele! Nu vă înţeleg!
- Atunci poate ar trebui să mergi să stai cu nişte băieţi la masă, i-o trânti rece Cassie. Poate noi suntem prea imposibil de înţeles pentru tine!
- Ok, am înţeles, nu e una din cele mai bune zile ale tale, nu trebuie să sari aşa!, bătu Luise în retragere. Vă las, am oră de info, se pare că ora asta scăpaţi de mine. Sau eu de voi, glumi el.
- Dada, baftă, îi strigă Evelin în urmă.
- Haaaa!! Ştiu care e problema ta! Defapt...nu e vorba că nu te-a invitat nimeni, e vorba că nu te-a invitat Andrew!aproape zbieră Luise, întorcându-se la masa fetelor.
- Poftim!? Deci până aici. Termină! Chiar nu sunt în toane bune. Iar treaba asta...care nu e nimic defapt, dintre mine şi Andrew, nu te priveşte!zbieră şi mai tare ca el, Cassie.
Ieşi val vârtej din cantină, iar la uşă aproape dădu nas în nas cu Georgy. Încă o mai putea auzi pe Evelin ţinându-i lui Luise o predică despre ce tocmai făcuse. Îşi ceru scuze că aproape intră în Georgy şi plecă mai departe. Georgy o prinse de încheietura mâinii.
- Cassie, putem vorbi 10 minute? Te rog, e important.
- Sigur. Dar nu aici. Hai într-un loc mai retras, chiar nu am chef să fim în văzul tuturor.
- Ok.
Se îndreptară spre cea mai apropiată bancă. Cassie se aşeză, însă Georgy alese să stea în picioare.
- Ok, acum cred că poţi să-mi spui despre ce e vorba, o îndemnă Cassie. Mda, parcă văd că îmi va spune de rigiditatea ei falsă. Oare cu cine vorbise în baie? În fine, poate o să îmi spună.
Dar Georgy tăcu în continuare. Nu se mişca, însă se uita oriunde altundeva înafară de Cassie. Oare mă evită? Doar a fost ideea ei să vorbim. Până la urmă ea aproape m-a implorat să vin să vorbească cu mine. Ce tot tace? Într-un final, Georgy se hotărî să vorbească. Lui Cassie nici nu îi veni să creadă ce aude.
- Uite, ştiu că mai e o lună şi un pic până la bal. Ştiu că te înţelegi bine cu Andrew şi ştiu că nu ai o părere tocmai bună despre mine. Ţin foarte mult la el, dar dacă el a ales să fie fericit cu altcineva, mai fericit decât cu mine, atunci sunt total de acord cu decizia pe care o va face. Nu am nimic cu tine. Am doar o rugăminte...
- Georgy –aproape râse Cassie, ştii că nu eşti tocmai în măsură să îmi ceri ceva, nu? Ok, am înţeles că doar te-ai prefăcut a fi ceea ce nu eşti, pentru că îţi păsa şi încă luptai pentru el. Dar, nu văd rostul... Adică, eu nu îl plac pe Andrew –faptul că o spunea cu voce tare, îi dădu mai multă tărie să continue. Ochii lui Georgy scânteiară pentru câteva momente, apoi deveniră din nou livizi. Uite, nici eu nu am nimic cu tine. Apreciez că ai decis să îmi spui în sfârşit punctul tău de vedere. Deci, ce vroiai să mă rogi?
- Am aflat, şi te rog nu te supăra!de cearta ta cu Andrew. El ţine la tine, Cassie, crede-mă! Nu m-am dovedit demnă de încredere, dar ştiu când ţine la cineva. Ideea e că...nu ştiu când, dar sunt sigură că se va întâmpla să te invite la bal.
- Aşa...şi?întrebă Cassie, nedumerită.
- Te rog, nu refuza!
- De unde ştii că asta vroiam?izbucni Cassie într-o criză de râs.
- Păi...dupa cearta voastră, eram sigură că aşa vei reacţiona. Te rog, doar acceptă să mergi la bal cu el.
- Dar... –rămase cu cuvintele suspendate, pentru că Georgy deja se îndepărta de ea.
Avu grijă ca toată ziua să nu dea de Andrew. După terminarea orelor, ajunse acasă şi se închise în cameră. În timpul orei de biologie primi un bilet de la el, care arăta cam aşa: ”Ai vrea să fi partenera mea la bal? Aştept răspuns. –hug- Andrew.” Se lupta cu propriile gânduri, neştiind cărora dintre ele să le dea ascultare. Decise să se închidă în baie, sub duş, unde credea că putea gândi mai în profunzime şi să analizeze în detaliu totul. Dar nu se întâmplă aşa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu