Nota autorului: De mult îşi dorea să înceapă o viaţă nouă, dar acum că I s-a dat ocazia, îi era teamă. Avea 17 ani şi se temea de schimbări, deşi îşi dorea cu ardoare una. Ea e Cassie, o fată din micul orăşel Vistary, Georgia. Era o fată aparent simplă, avea mulţi prieteni, dar mulţi o părăsiseră când ea a spus că nu se simte bine acolo şi s-a hotărât să se mute la tatăl ei, în Seattle.
Mâine e prima zi aici... Hm...pe cine voi cunoaşte? Nu prea am chef de feţe noi care să se holbeze la mine. Şi oricum, poate îl conving pe tata să mă lase să stau acasă în prima zi...măcar să treacă toată treaba asta cu „acomodarea”. Era conştientă că tatăl ei nu ar fi de acord cu o zi de chiul, nefiind adeptul acestei metode. De parcă el nu ar fi fost niciodată adolescent, şi nu şi-a dorit o zi departe de şcoală, mai ales că eu nu cunosc pe nimeni!!! Totuşi, mâine era luni, şi chiar dacă îşi dorea asta cel mai mult din lume, nu avea scăpare, trebuia să dea ochii cu toţi necunoscuţii. Dar adevărul era că ea şi-a dorit schimbarea asta, nu a obligat-o nimeni.
Luni veni repede. Se simţi obligată să îmbrace cele mai bune haine, care au fost alese, bineînţeles, de tatăl ei. Se simţea stânjenită, dar miza pe faptul că încă nu o cunoştea nimeni. Îşi dorea din răsputeri să facă o primă impresie bună. Tatăl ei îi înmână cheile de la noua ei maşină, un Renault Clio, negru. Se urcă fericită la volan, şi se surprinde pe ea însăşi că mai ţine minte drumul spre liceu. Se simţea mai protejată în oraşul ăsta. Se simţea bine departe de dezamăgirile cu Trevor din Vistary. Se simţea bine departe de toţi acei prefăcuţi de care nu reuşise să se despartă, dar îi era dor de singura prietenă adevărată de acolo, de Yana. Dar avea să o revadă curând, aceasta având bunici în Seattle. Mereu şi-a dorit să meargă aici la liceu, era liceul la care merse şi mama ei. Îi era dor de bunicii ei, şi mai ales de mama ei care murise când ea abia împlinise 11 ani, într-un accident de maşină. Tatăl ei lucra ca ofiţer la poliţia comunitară. Avea încredere în el, nu o dezamăgise niciodată. Dar nu se mai văzusera de mult timp, nu a mai petrecut atât de mult timp cu el, şi nu mai ştia atât de multe despre el. Îl chema Edward, înalt, avea o înfăţişare sobra, dar era un om foarte de treabă odată ce ajungeai să îl cunoşti.
E atâta lume aici! Doamne, cum mă vor vedea oare? Ca o ciudată căzută din spaţiu!? Tocmai atunci se apropie de ea o fată cam de aceeaşi înalţime cu ea, cu par scurt, brunet. Părea să aibă şi ea aceeaşi vârstă.
- Heii! Tu trebuie să fi Cassie. Eu sunt Eve! Am auzit o grămadă despre tine! Vom fi colege! Aaa.. şi stăm la 3 case dinstanţă. Sper să fim prietene!
- Hey...uau....super! deja îmi fac prieteni! Hai că am început bine! Da, eu sunt Cassie, încântată! Îmi cer scuze, tocmai ce m-am mutat, nu ştiu nimic despre nimeni...doamne ce penibil...
- Hehe, nu-i nimic! Haide, să îţi arăt şcoala.
- Scuze, cum ziceai că te cheamă?întrebă Cassie, stângace. Avea o problemă în reţinerea numelor.
- Evelin, dar te rog, spune-mi Eve.
- A, ok !
Merseră împreună pe holurile liceului, Eve îi arătă dulapul care urma să fie al ei, o ajută să îşi pună chestiile în el, apoi merseră împreună în clasă.
- Să nu te sperii dacă se vor uita toţi la tine, sunt doar curioşi, îi spuse Eve.
- Mda, şi tocmai speram să nu mă vadă ca o ciudată. Nu sunt prea multe şanse să nu se întâmple asta, nu-i aşa?
- Hee! Ca o ciudată? Nu, nu te vor vedea deloc aşa. De abia au aşteptat să te cunoască. Le-am făcut capul calendar despre tine!râse ea.
Cassie observă că Eve era chiar o fată deschisă, detreabă, şi probabil...şefa clasei, ceea ce era foarte cool! Se uită în fugă pe orarul care îl primise de la Eve. Prima oră avea mate. Doamne, serios! Cum să am prima oră MATE?...... oricum... Intră în clasă, alături de Evelin. Se aşeză în prima bancă, în singurul loc liber, de lângă un coleg drăguţel, roşcat. Acesta îi zâmbi larg:
- Bună Cassie! Mă numesc Luise. Mă bucur că ai ales să stai cu mine în bancă. Vaaai! Să ştii că Evelin ne-a făcut capul calendar! Doar despre tine a vorbit în ultima săptămână! Spunea că veţi fi foarte bune prietene. Eu unul sper să aibă dreptate, pentru că tu pari de treabă, iar ea e...la fel.
- Hey! Luise...mă bucur să te cunosc. Iar eu..nu ştiu nimic despre tine, mie nu mi-a vorbit nimeni în ultima săptămână de tine, şi oricum...deja m-ai speriat...aproape nu mai terminai de vorbit. Da, aşa e, pare destul de ok Eve.
Din fericire pentru ea, în clasă şi-a făcut apariţia profesorul de mate, spera ea. Dar se dovedi a fi directorul.
- Cassie Janson, te rog să vii în biroul meu imediat! Şi tu, Andrew! ACUM!tună furtunos directorul.
- Ha! Ce-ai făcut din prima zi?o întrebă Andrew.
- Eu!? Absolut nimic! Doar ce v-am cunoscut pe voi....pe unii...am stat doar cu Evelin. Dar tu?
- A...eu...ca în fiecare dimineaţă, am călcat gazonul cu roata din faţă a maşinii. Deja e ca un ritual, râse el.
Doamne, oare am făcut la fel? Nu are cum! Niciodată nu am păţit aşa ceva... Andrew o „conduse” pe Cassie în biroul directorului. Acesta îi aştepta, surâzând.
- Domnişoară Janson, mă bucur să vă cunosc. Tatăl tău face o treabă minunată. Andrew!zbieră directorul. Ai habar ce ai făcut de data asta?!
- Acelaşi lucru, cred..., răspunse acesta indiferent.
- NU! Crede-mă, nici nu îţi dă prin cap! Mama ta m-a sunat, vei pleca mai repede azi.
- ACASĂ? Adică...primesc vacanţă?râse el.
- Vă arde de glume, domnişorule Howard?
- Vai! Doamne fereşte! Nu, nici vorbă.
- Oricum, datorită faptului că TU EŞTI VINOVAT şi pedeasupra şi impertinent, împreună cu domnişoara Janson, veţi merge în curte primele două ore şi veţi curăţa gazonul, încheie directorul. Începeţi acum! Sunteţi liberi!
Huh, cel puţin am scăpat de ora de mate şi cred că următoarea era bio. Suuuper! Singura problemă e că...nu am habar cine e băiatul ăsta...deşi e drăguţ şi pare de treabă...totuşi... Au făcut cum li s-a spus, au mers să cureţe gazonul. Dar, după 10 minute, Andrew se plictiseşte:
- Uite...ştiu că e prima ta zi aici... Îmi cer scuze că a trebuit să păţeşti asta din cauza mea...
- Mda, stai liniştit, nu aveai de unde să ştii.
- Păi asta aşa e... deci... Cum ziceam, ştiu că e prima ta zi aici, şi nu cunoşti pe nimeni bla bla. Dar...pe mine nu mă prea prinde munca de grădinar. Crezi că te descurci fără mine? Uite, îţi las numărul meu de telefon, dacă vine directorul dă-mi apel şi spune-i că sunt la baie. Voi veni cât de repede, o rugă Andrew.
- Heeeeei! Nu mi se pare deloc corect! Cum ziceai, din cauza ta am ajuns aici! Ai putea fi mai responsabil!
- Mda, treaba asta cu responsabilitatea...nu mi se potriveşte. Hai, te-am lăsat. Ai numărul meu, dacă e urgent, sună-mă.
Spunând acestea, se îndepărtă. Câtă impertinenţă din partea lui! Doamne ce îngâmfat! Cine ar fi crezut că prima mea zi aici va fi chiar atât de „interesantă”? Oare el ce are de gând să facă? Bine că m-a lăsat pe mine aici! Habar nu am de lumea din jurul meu. Dacă vine directorul...cum să-l mint? Abea de ştiu cum arată! După 40 de minute, se sună de ieşire, iar Evelin, aflând de la Andrew unde era Cassie, veni în grabă la ea:
- Cass! Ce ai făcut?o întrebă Evelin speriată.
- Eu!? Absolut nimic. Am ajuns aici din cauza impertineţei lui Andrew! Şi în plus, m-a lăsat aici SINGURĂ! M-a pus chiar să îl sun dacă apare directorul! Îţi vine să crezi!?
- Sincer? Da... E tipic Andrew. În caz că nu ţi-ai dat seama, el e tipul mai miştocar..., o lămuri aceasta pe Cassie.
- Uau, da...mi-am dat seama. Nu era greu de observat. Oricum... s-a întâmplat ceva la mate?
- Nu, nimic interesant. Ah...mi-a dat mesaj Georgy, prietena lui Andrew. Trebuie să plec să văd ce vrea...vin mai încolo pe aici.
- Ok, merci că te-ai interesat dacă mai sunt vie, spuse ea în glumă.
- Sigur!
Toată lumea care trecea pe acolo se uita foarte ciudat la Cassie. Ajunse să se simtă absolut ca o ciudată căzută din spaţiu. Oare aşa mă vor privi de acum înainte? Doamne... încep să urăsc locul ăsta! Aproape termină de curăţat, iar directorul s-a întors.
- Domnişoară Janson, aproape aţi terminat! Dar unde vă e partenerul?
- Păi...tocmai ce a plecat. Am zis că termin eu, a făcut destule şi aşa.
- Cassie, te cunosc de puţină vreme, dar îmi dau seama că nu ştii să minţi. Andrew nu a făcut nimic, îl ştiu doar. E un răsfăţat. Speram să îl pui la punct, dar... Oricum, eşti liberă să te întorci în şcoală. Spune-i domnului Howard când îl vezi să vină în biroul meu.
- Ok, aşa voi face.
Merse în şcoală, unde dădu exact de Andrew...şi de o fată pe care el o ţinea de mână. Georgy. Nu putea să îi spună de faţă cu ea, aşa că îşi făcu treabă prin dulap şi aşteptă până ce Georgy plecă.
- Andrew, rămâi dator! Aproape am păţit-o din cauza ta! L-am minţit pe director...şi tot nu ai scăpat de pedeapsă. Te aşteaptă în biroul lui.
- Poftim!? În fine...nu merg. Dacă vrea ceva, să vină el la mine. Oricum, mulţumesc că mi-ai spus. Trebuie să plec, mai vorbim. Pa.
- Ok, pa!
Spera să dea undeva de Evelin, dar parcă a mâncat-o pământul! Nu a găsit-o nicăieri. S-a pus jos pe o bancă din curte şi se gândea la Yana şi la Trevor, când simţi o mână rece pe mână. Evelin!!! Dar, nu era ea. Era Georgy:
- Bună scumpo, nu cred că am avut onoarea să facem cunoştinţă! Eu sunt Georgy, prietena lui Andrew. Tu eşti Cassie, nu?se interesă aceasta, cu o iritare uşoară în voce.
Ceva e în neregulă cu ea. Se vede pe ea că nu mă suportă. Doamne, dar nu i-am făcut nimic! Ce o fi păţit!?
- Hey! Da, eu sunt Cassie. Mă bucur să te cunosc, zâmbi ea.
- Da, sunt sigură. Pot să stau puţin de vorbă cu tine?
- Umm, da...sigur.
- O să trec direct la subiect. Noi două, nu vom fi niciodată prietene. Iar ceea ce s-a întâmplat azi, nu se va mai repeta. Nu ştiu ce ai făcut să-i intri în graţii lui Andrew, dar atât îţi spun! Dacă te mai prind o singură dată în preajma lui, ai încurcat-o!spunând acestea, a plecat nervoasă.
Poftim!? Doamne, asta e nebună!? Să îi intru în graţii lui Andrew? De abia ce ne-am cunoscut...ce o fi cu ea? Se tot întreba asta în timp ce conducea spre casă.
Prima ei zi la şcoală a fost foarte epuizantă. Aproape că vroia să plece din nou la bunicii ei, în Georgia. Dacă ştia că asta ar aştepta-o aici, nici nu ar fi venit! Nu vroia să se bage între Georgy şi Andrew, oricum...nu îi plăcea de el sau ceva de genul ăsta...nu încă.
Ajunsă acasă, s-a trântit în pat, profitând de faptul că Ed –tatăl ei- nu era acasă. Adormi. O trezi soneria. Cine nu are somn la ora asta? Se uită în treacăt la ceasul de pe noptieră, era 19:00. Mdea... totuşi, cine o fi? Merse jos şi deschise uşa. Era Evelin:
- Cass! Dormeai?
- Umm, da. Intră.
- A, scuze, nu vroiam să te trezesc. Sigur nu te deranjez?
- Nunu, stai liniştită, intră!
Intrară amândouă în casă. Evelin se făcu comodă pe canapeaua din sufragerie, în faţa televizorului plat.
- Hei ! N-ai ceva de ronţăială?îi strigă Cassiei.
- Umm, ba da! cred...merg să caut.
După 2 minute, se întoarse. Ajunse în sufragerie şi îl văzu pe tatăl ei vorbind cu Evelin:
- A, Ed –aşa îi spunea Cassie tatălui ei- văd că ai cunoscut-o deja pe noua mea prietenă, Evelin.
- Da, sigur! O ştiu de când era micuţă, lucrez cu tatăl ei. Hai, mergeţi voi sus la tine în cameră, eu vreau să mă uit la meci. Fiţi cuminţi.
- Întotdeauna, răspunse Evelin.
Sus, Evelin rămase o clipă în faţa geamului. Privea se pare ceva ce Cassie nu putea vedea.
- S-a întâmplat ceva? Eşti bine?o întrebă Cassie.
- Ă...da, cred. Am venit să îţi spun ceva şi sper să nu te superi pe mine...
- Spune. Sper să nu fie ceva care să mă supere.
- Păi... o şti pe tipa de care ţi-am spus că stă cu Andrew?...
- Georgy?
- Dada, ea, eziă Evelin.
- Bun...ce-i cu ea?întrebă, curioasă, Cassie.
- Cass...uite. Nu cred că e o idee prea bună să te împrieteneşti cu ea.
- Păi, nu cred că va fi o problemă. Azi, te aşteptam pe tine...şi a venit ea. Şi m-a ameninţat... Dacă mă mai apropii de Andrew, o să se ocupe personal de mine...
- Păi, nu o crede. Oricum, nu prea cred să mai fie ceva între ei. Andrew dă semne deja că s-a săturat de fiţele ei. Şi sincer, îl susţin în totalitate!
- Păi nu ştiu ce pot spune...nu îi cunosc bine, cum de altfel nu te cunosc nici pe tine. Dar cred acum că putem fi foarte bune prietene.
- Păi...chiar dacă nu te cunosc nici eu foarte bine –spuse Evelin-, de când mi-a povestit tatăl tău de tine de abia am aşteptat să te cunosc. Nu am mai avut o cea mai bună prietenă din clasa a 5-a, era Georgy, dar s-a schimbat...şi acum cred că tocmai mi-am făcut o alta! Care nu e o prefăcută! –HUG-
- Mulţumesc mult Eve, pentru tot ce faci! Contează foarte mult pentru mine să am pe cineva alături în momentele astea. Dacă nu te superi, aş vrea să mă odihnesc. Ziua de azi m-a cam sleit de puteri, se scuză Cassie.
- Sigur Cass. Vorbim mâine. Dacă nu te deranjează, m-ai putea duce şi pe mine dimineaţă? Oricum treci pe la mine în drum spre şcoala.
- Bineînţeles! Ne vedem dimineaţă.
- Ok, somn uşor!
- Mulţam.
După ce aceasta părăsi camera, Cassie se trânti în patul moale... În sfârşit singură. Dacă şi mâine voi avea parte de o zi atât de „interesantă”, mă duc înapoi în Georgia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu